Cum e să ai un cîine?
Cîinele este cel mai bun prieten al omuluil. Kloss – un ciobănesc german de aproape 9 luni. Mi-i prieten de 7.
Îmi doream foarte mult un cîine de rasă (în special un ciobănesc german, care îmi plăcea foarte mult). Apoi un prieten s-a făcut cu un stafford american. Dorința mea deveni mai mare. Am căutat informații, am citit foarte mult despre ei, ca în final să am și eu unul.
De la început a fost mai greu, stăteam cu mîncarea lîngă mine ca să-l hrănesc de 5 ori pe zi 
. Cu educarea a fost mai greu (și acum mai trebuie de lucrat). Totuși, îmi părea mai ușor să crești un cîine.
Am avut și unele greutăți. De exemplu, într-o zi era foarte frig afară (nu era încă iarna) și el sa băgat în lac. Poate că ia plăcut – sa mai băgat odată. Ne înțelegem din ce în ce mai bine, pe mîinile mele tot mai puține curbe roșii lăsate de dinții lui.
Dacă nu ar exista cîinii, probabil că unii dintre noi n-ar ieși deloc la plimbare.
În ultimul timp mă plimbu mult mai mult (de vreo 6 luni ), drept că uneori nu prea am timp să-l plimbu, dar mă strădui. Mai uit puțin de lecții, școală și alte probleme.
Lucrul că mă chinuiam cu el uneori, trece în plăcere.
O zi bună!
Te invidiez… am un amic cu un ciine de aceeasi rasa, iesim si noi des sa-l plimbam
. Eu n-am curajul sa ma apropii de el 
)
Disperatul, hi-hi
eu de alții tot mă tem, atunci cînd sunt cu Kloss – nu :p