VNelu's Blog

Cîinele este cel mai bun prieten al omuluil. Kloss – un ciobănesc german de aproape 9 luni. Mi-i prieten de 7.

Îmi doream foarte mult un cîine de rasă (în special un ciobănesc german, care îmi plăcea foarte mult). Apoi un prieten s-a făcut cu un stafford american. Dorința mea deveni mai mare. Am căutat informații, am citit foarte mult despre ei, ca în final să am și eu unul.

De la început a fost mai greu, stăteam cu mîncarea lîngă mine ca să-l hrănesc de 5 ori pe zi . Cu educarea a fost mai greu (și acum mai trebuie de lucrat). Totuși, îmi părea mai ușor să crești un cîine.

Am avut și unele greutăți. De exemplu, într-o zi era foarte frig afară (nu era încă iarna) și el sa băgat în lac. Poate că ia plăcut – sa mai băgat odată. Ne înțelegem din ce în ce mai bine, pe mîinile mele tot mai puține curbe roșii lăsate de dinții lui.

Dacă nu ar exista cîinii, probabil că unii dintre noi n-ar ieși deloc la plimbare.

În ultimul timp mă plimbu mult mai mult (de vreo 6 luni ), drept că uneori nu prea am timp să-l plimbu, dar mă strădui. Mai uit puțin de lecții, școală și alte probleme.

Lucrul că mă chinuiam cu el uneori, trece în plăcere.

O zi bună!

Cred că e prostesc să se supere cineva pe tine, și apoi cînd îl rogi să-ți explice cauza, nu vrea să o facă.
În unele cazuri poate nici nu ești vinovat, nu a înțeles corect sau pur și simplu nu era o ieșire mai bună (aici deacum depinde, poți să fii și vinovat). Totuși, cred că trebuie de lămurit lucrurile.
E și mai aiurea atunci cînd cineva vrea să-ți arăte că e supărat nu știu din ce motiv. În așa situații, după părerea mea, trebuie să ne gîndim inițial la persoana respectivă.

Am dezamăgit. Iaca așa. Cel mai rău e că am dezamăgit o persoană pe care o respect foarte mult (nu, nu e vorba de o prietenă). Totuși, eu îs vinovat, recunosc! Nu știu dacă se putea evita, probabil. Mai departe iarăși am mai făcut ceva, aici deacum a fost prostie. Hai vă spun. Vorbesc de o profesoară. Avea încredere în mine da eu…

Sper să mă reabilitez cît de curînd posibil , seară bună!

Mă refer la agenda elevului, nu-i înțeleg eu sensul ei..

În primul rînd, urăsc să o completez, pentru că nu-i “văd” sensul. Pentru ce să mai scriu și în ea, atunci cînd avem scris în caietul fiecărui obiect (tema pentru acasă și restul) ?!

Notele. Eu personal nu le pun, adică nu dau agenda să mi le pună. Poate din lipsă de timp sau iarăși – din lipsă de sens.

Notele la comportament și completare. Urăsc să o completez și totuși, o fac. Nu controlează părinții notele la purtare, oricum numai 10 pe-acolo, nici n-ai ce vedea interesant.

Normal că e și bună măcar la ceva . Acolo se păstrează notele simestriale, anuale (îmi pare rău că nu le-am păstrat pe toate, ca la urmă să văd cum au “mers” notele mele). Am găsit doar două, începînd cu anul 2007. Mi-a fost de-ajuns aceste 2 ca să mă conving încă odată de un lucru important.

Și totuși suntem impuși să le completăm.. Cu cîțiva ani în urmă poate erau mai importante și mai folositoare, acum sunt mai responsabil și nu am nevoie de ea.

P.S. Căutam o poză pentru post și am dat de acest articol foarte interesant. Poate am și eu curajul să vi le arăt mai tîrziu.

După cum am scris și pe twitter am fost anunțați că joi avem prima pretestare și săptămâna viitoare încă două (clasa a IX-a).

Prima va fi la matematică. Sper să scriu cît de cît bine, chiar dacă nu am făcut-o destul de mult timp și respectiv am pierdut multă materie.

Mai apoi la Limba și Literatura română. Aici sper să fie totul mult mai bine .

Și ultima, la limba franceză/engleză. Anul acesta va fi pentru prima dată al 3-lea examen la limba străină.

Pregătirile deja au început .

Votez la 16? părerea mea.
Am văzut și eu o știre pe un portal că ar putea vota la alegeri toate persoanele, care au vîrsta de 16 ani. Iniațial nu-mi venea să cred, mai apoi am zis: de ce nu?! La primele alegeri din 2009 aveam o mare dorință de a mă exprima, dar nu aveam încă vîrsta .

Am 15, dar am colegi de clasă care au 16. Problema e că sunt mulțișori de vîrsta mea, care nu prea îi interesează asemenea lucruri.

Dar nu va-ți gîndit la faptul că tinerii de 16 ani sunt mai ușor de “cumpărat”?

Deci: nici da nici nu.