Și mi-am amintit de faptul cum stăteam eu vara trecută toată ziua și priveam turneele de tenis masculin și feminin (nu eram în Moldova ). Poate că nu aveam altă ocupație sau poate chiar îmi plăcea. Mă plictiseau repede, însă altceva nu prea aveam ce privi..

La fotbal e altfel, chiar dacă și aici mingea ‘fuge’ dintr-o parte în alta.

Alergînd am pierdut telefonul (prin iarbă). Mă bucur că mai sînt oameni buni pe fața pămîntului și m-au ajutat să-l găsesc.

A obosit Kloss. Nu-l puteam scula din iarbă.

Poze mai tîrziu . O zi bună!

Spre sfîrșit am concluzionat: Nu sînt oameni ideali, pentru că nu totul depinde de noi.

Iaca priviți. E urnă, nu? Folos? Nimic. Pentru că se găsesc unii cu cap pe umere că să nu-i bată vîntu și lenevesc să facă 2 pași. Sau mai rău, trebuie să lovească urna aia ca să rîdă puțin. Pentru că le-au făcut așa să fie măcar puțin mai ușor să colecteze gunoiul, dar unora nu le pasă de verdeața de acolo și alți oameni.

Urne sînt, bunul-simț nu este..

A fost odată voxtel și tempo ca mai apoi să devină Orange .

Moldcell avea odată impulsuri (sună amuzant) .

Toate hîrtiuțele astea îs cumpărate în 2004-2007.

Aveam mai multe, dar le-am mai rărit. Am zis să le fotografiez înainte să le găsesc și lor un locușor.

Seară bună!

Îmi doream foarte mult un cîine de rasă (în special un ciobănesc german, care îmi plăcea foarte mult). Apoi un prieten s-a făcut cu un stafford american. Dorința mea deveni mai mare. Am căutat informații, am citit foarte mult despre ei, ca în final să am și eu unul.

De la început a fost mai greu, stăteam cu mîncarea lîngă mine ca să-l hrănesc de 5 ori pe zi . Cu educarea a fost mai greu (și acum mai trebuie de lucrat). Totuși, îmi părea mai ușor să crești un cîine.

Am avut și unele greutăți. De exemplu, într-o zi era foarte frig afară (nu era încă iarna) și el sa băgat în lac. Poate că ia plăcut – sa mai băgat odată. Ne înțelegem din ce în ce mai bine, pe mîinile mele tot mai puține curbe roșii lăsate de dinții lui.

Dacă nu ar exista cîinii, probabil că unii dintre noi n-ar ieși deloc la plimbare.

În ultimul timp mă plimbu mult mai mult (de vreo 6 luni ), drept că uneori nu prea am timp să-l plimbu, dar mă strădui. Mai uit puțin de lecții, școală și alte probleme.

Lucrul că mă chinuiam cu el uneori, trece în plăcere.

O zi bună!

Am dezamăgit. Iaca așa. Cel mai rău e că am dezamăgit o persoană pe care o respect foarte mult (nu, nu e vorba de o prietenă). Totuși, eu îs vinovat, recunosc! Nu știu dacă se putea evita, probabil. Mai departe iarăși am mai făcut ceva, aici deacum a fost prostie. Hai vă spun. Vorbesc de o profesoară. Avea încredere în mine da eu…

Sper să mă reabilitez cît de curînd posibil , seară bună!

În primul rînd, urăsc să o completez, pentru că nu-i “văd” sensul. Pentru ce să mai scriu și în ea, atunci cînd avem scris în caietul fiecărui obiect (tema pentru acasă și restul) ?!

Notele. Eu personal nu le pun, adică nu dau agenda să mi le pună. Poate din lipsă de timp sau iarăși – din lipsă de sens.

Notele la comportament și completare. Urăsc să o completez și totuși, o fac. Nu controlează părinții notele la purtare, oricum numai 10 pe-acolo, nici n-ai ce vedea interesant.

Normal că e și bună măcar la ceva . Acolo se păstrează notele simestriale, anuale (îmi pare rău că nu le-am păstrat pe toate, ca la urmă să văd cum au “mers” notele mele). Am găsit doar două, începînd cu anul 2007. Mi-a fost de-ajuns aceste 2 ca să mă conving încă odată de un lucru important.

Și totuși suntem impuși să le completăm.. Cu cîțiva ani în urmă poate erau mai importante și mai folositoare, acum sunt mai responsabil și nu am nevoie de ea.

P.S. Căutam o poză pentru post și am dat de acest articol foarte interesant. Poate am și eu curajul să vi le arăt mai tîrziu.

Prima va fi la matematică. Sper să scriu cît de cît bine, chiar dacă nu am făcut-o destul de mult timp și respectiv am pierdut multă materie.

Mai apoi la Limba și Literatura română. Aici sper să fie totul mult mai bine .

Și ultima, la limba franceză/engleză. Anul acesta va fi pentru prima dată al 3-lea examen la limba străină.

Pregătirile deja au început .

Am 15, dar am colegi de clasă care au 16. Problema e că sunt mulțișori de vîrsta mea, care nu prea îi interesează asemenea lucruri.

Dar nu va-ți gîndit la faptul că tinerii de 16 ani sunt mai ușor de “cumpărat”?

Deci: nici da nici nu.